LUCRARI DE LICENTA - DISERTATII IN DREPT - STIINTE JURIDICE – ADMINISTRATIVE
Drept International Public

Sanctiuni in Drept International Privat

Avatar of Felix2023ro_3 0

Răspunderea în dreptul internaţional intervine pentru comiterea unor fapte ilicite socotite ca atare de către state, precum şi pentru activităţi care nu sunt interzise, dar în urma cărora s-au produs unele prejudicii statelor.

Răspunderea poate să privească atât statele, precum şi persoanele fizice, iar o modalitate a răspunderii este reprezentată de aplicarea unor sancţiuni cu folosirea forţei armate. Aceste sancţiuni sunt puse în aplicare cu ajutorul măsurilor de constrângere.

Măsurile de constrângere în dreptul internaţional pentru asigurarea executării normelor de drept se realizează de către state, individual sau în colectiv, deoarece nu există un aparat suprastatal care să deţină puterea de constrângere.

Folosirea colectivă a măsurilor constituie o recomandare a Cartei, iar nu o obligaţie. În caz de necesitate, Consiliul de Securitate poate recurge direct la folosirea forţei armate puse la dispoziţie cu acordul statelor membre.

Drepturile Omului

Rolul Curtii Constitutionale in Domeniul Apararii Drepturilor Fundamentale Ale Omului

Avatar of Felix2023ro_3 0

Constituția României din 1991, revizuită prin  Legea de revizuire a Constituției nr. 429/2003 dedică în întregime un titlu exclusiv Curții Constituționale, (Titlul 5) specificând cu prioritate încă din primul său articol scopul acesteia: „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției”.[1]

În privința locului pe care acest organism politico-jurisdicțional îl ocupă în sistemul organizării puterilor în stat, art. 1 alin (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, statuează faptul că Curtea Constituțională este independentă față de orice altă autoritate publică, acesta supunându-se numai Constituției și legii sale organice. Curtea Constituțională, nu apare ca și o a patra putere în stat, ea nu se constituie într-o putere aparte supraordonată față de cele trei puteri (legislativă, executivă, judecătorească)  ci se situează în afara lor, activând într-un domeniu precis determinat şi delimitat de Constituție. [2]

Curtea Constituţională a luat naştere ca instituţie care să garantează respectarea Constituţiei şi a drepturilor omului. Astfel, prin impunerea unor anumite interpretări şi prin abrogarea unor norme juridice neconstituţionale, Curtea urmăreşte strict respectarea drepturilor fundamentale ale omului, fiind un organ ce protejează cetăţeanul împotriva posibilelor erori sau abuzuri ale puterii legislative sau executive (atunci când îşi exercită prerogativa de a legifera). Pot exista de asemenea și situații în care legea fundamentală a statului este insuficientă, iar o decizie provenind de la o instituţie independentă şi calificată pentru a decide în domeniul conflictelor constituţionale devine o urgenţă pentru menţinerea echilibrului între prerogativele puterilor statului. În condiţiile aceeste realităţii, importanța acestui organism este una tot mai pregnantă, rolul său crescând odată cu adoptarea Legii de revizuire a Constituției (Legea nr. 429/2003), Curtea devenind competentă să se pronunțe asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaționale, dar și asupra conflictelor juridice de natură constituțională între autorităţile publice.

[1] Art.142, alin (1), din Constituția României din 1991, modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.

[2] Cristian Ionescu, Contencios Constituțional, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 130.

Criminalistica

Riscurile si Vulnerabilitatile la Adresa Securitatii Nationale Generate de Traficul de Droguri pe Teritoriul României

Avatar of Felix2023ro_3 0

Trăim într-o epocă în care, ca rezultat al gândirii şi creaţiei omul a pătruns până în cele mai necunoscute taine ale naturii. Asistăm la eforturi susţinute ale organizaţiilor internaţionale, ale şefilor de state şi de guverne, de a contribui la soluţionarea multiplelor conflicte şi contradicţii care apar în lumea contemporană. Multora li s-au găsit şi li se vor găsi rezolvări favorabile, ca urmare a faptului că, totuşi în ultimă instanţă, fiinţa umană poate şi trebuie să se apere de marile şi numeroasele pericole care o ameninţă încă.

Constatăm o recrudescenţă nemaiîntâlnită a flagelului drogurilor. Se nasc o serie de întrebări fireşti, dintre care se detaşează una, de fond, şi anume, dacă acest flagel poate fi pus, ca gravitate, alături de un altul ce ameninţă omenirea, războiul nuclear. Un răspuns pertinent este greu de dat, dar lăsând să vorbească cifrele, apare concluzia că, de fapt, de la începutul secolului nostru, drogurile au produs mai multe victime umane dcât toate conflagraţiile militare care au avut loc.

Dreptul Mediului

Regimul Substantelor si Deseurilor Periculoase

Avatar of Felix2023ro_3 0

Una dintre cele mai importante probleme cu care se confrunta societatea umana este considerate cea a poluarii si protectiei mediului. Industrializarea,dezvoltarea productiei si a consumului unor produse,ca si urbanizarea au fost insosite de numeroase urmari negative,atat prin accentuarea risipei de resurse naturale (cu tendinta marcanta din ultimele decenii de epuizare si a unor resurse naturale cat si traditionale de energie si de materii prime),cat si,mai ales,prin degradarea mediului,poluarea tot mai grava a apelor,aerului si solului.

Tinand seama de impactul tot mai larg al activitatii umane asupra mediului,promovarea unor studii sistematice si elaborarea fundamentelor stintifice ale armonizarii dezvoltarii economico-sociale cu factorii de mediu,se impune ca o necessitate.

O atentie deosebita trebuie acordata,in acest sens,problemei desurilor,aceasta presupunand o abordare complexa,sub toate aspectele,de la identificare,la gestionare si tratare corespunzatoare pentru asimilare,refolosire si reciclare ceea ce implica preocupare,support finaciar si tehnologic,forta de munca cu calificare corespunzatoare si nu in ultimul rand,existenta unui cadru legislative,institutional si administrative corespunzator.

Dreptul Mediului

Protectia Mediului in Cazul Calamitatilor Naturale si Dezastrelor

Avatar of Felix2023ro_3 0

Termenul de ecologie vine de la cuvântul grecesc oykos care înseamnă loc de trai, adăpost, casă sau, în general, mediu de viaţă, şi logos care înseamnă vorbire, ştiinţă.

Acest termen a fost introdus în ştiinţă în anul 1866 de biologul darwinist Ernst Haeckel, pentru a desemna studiul tuturor relaţiilor care există între plante şi animale şi lumea lor organică şi anorganică. Că ştiinţă biologică, ecologia foloseşte o serie de date şi metode furnizate de alte ştiinţe cum sunt: fizica, chimia, pedologia, botanica, zoologia, geologia, genetică, fiziologia, biogeografia, etc.

În anul 1939, pentru a sublinia strânsa legătură între plante şi animale s-a introdus noţiunea de bioecologie. Lucrări mai recente propun denumirea lapidară a ecologiei ca ştiinţă a ecosistemelor, deoarece ecosistemul înglobează în sine, în mod teoretic, ansamblul fenomenelor ecologice. Prin ecosistem, termen introdus de botanistul A. Tanslay în 1935, se înţeleg părţi mai mari sau mai mici din natura vie, plante şi animale [biocenoza] împreună cu mediul lor de viaţă, comunitatea biotică formând împreună o unitate funcţională. La nivel planetar, totalitatea ecosistemelor alcătuieşte biosferă.