Procesul civil nu s-ar putea desfăşura, stabilirea faptelor deduse judecăţii şi determinarea exactă a conformităţii între cele susţinute de către părţi şi realitate fiind imposibile, dacă nu ar fi fost concepute probele.

Proba desemnează atât acţiunea de stabilire a existenţei sau inexistenţei unui raport critic, cât şi mijlocul procesual prin intermediul căruia se poate stabili raportul de dovezi[1].

Pentru procedură o importanţă deosebită o are sensul de mijloc de probă al noţiunii, prin care se poate dovedi raportul juridic dedus judecăţii. Nu trebuie înlăturată insă accepţiunea de raport dedus spre probare pentru complinirea noţiunii, însă din punct de vedere normativ acestea ţin de dreptul substanţial în principal, astfel că nu vor fi utilizate.

[1] Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi , Traian Cornel Briciu,Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grila. Editia a V-a,Ed.C.H. Beck,2011,p.55