LUCRARI DE LICENTA - DISERTATII IN DREPT - STIINTE JURIDICE – ADMINISTRATIVE
Dreptul Mediului

Acte de Reglementare Privind Protectia Mediului din Romania

Avatar of Felix2023ro_3 0

După cel de-al doilea război mondial, preocupările în materie s-au pus în alţi termeni. Problemele generale ale conservării naturii din această perioadă s-au realizat în condiţiile dezvoltării economico-sociale planificate şi ale regimului politic totalitar.

Primul act normativ de acest gen îl constituie Decretul nr. 237 din octombrie 1950, privind ocrotirea naturii, însoţit de un Regulament de aplicare, aprobat prin H.C.M. nr. 518 din 1954. Ocrotirea naturii era considerată o problemă de stat. Comisia pentru ocrotirea naturii este reorganizată şi plasată sub autoritatea Academiei. La nivel local, administrarea monumentelor naturii a fost încredinţată primăriilor competente teritorial. În locul fostelor comisii regionale din anii 1930 au fost create subcomisii, pe lângă filialele Academiei, la Cluj(1955), Iaşi (1956) şi pe lângă baza de cercetare din Timişoara (1959). În plus, au fost înfiinţate comisii regionale de îndrumare pentu ocrotirea naturii şi conservarea genofondului având scopul de a ţine o legătură permanentă între Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi structurile politico-administrative regionale şi a le sprijini în această privinţă.

Drept Penal

Vatamarea Corporala

Avatar of Felix2023ro_3 0

O examinare cât de sumară a fenomenului criminalităţii relevă că faptele de o anumită gravitate care îl compun, declarate de legea penală ca infracţiuni, se manifestă în forme deosebit de variate. în această diversitate a manifestării lor, fiecare fapt prin care se aduce atingere diferitelor relaţii, valori sau interese politice, economice, sociale sau morale ocrotite de dreptul penal, cuprinde un conţinut specific, adică prezintă anumite trăsături definitorii, care îi determină o fizionomie şi individualitate infracţională proprii.

Pentru a se putea duce cu succes lupta împotriva celor mai grave manifestări antisociale prin mijloace de drept penal, potrivit principiilor fundamentale ale dreptului penal modern, este necesară incriminarea prin lege a fiecărei fapte în raport de consecinţele juridice ca infracţiune .[1]

Pentru aceasta, norma juridică penală conţine, potrivit structurii sale, o dispoziţie de incriminare, prin care stabileşte conţinutul specific al fiecărei infracţiuni în parte.

Norma de incriminare defineşte deci conceptul juridic al fiecărei infracţiuni, în mod general şi abstract .

[1] A. Boroi – Drept penal. Partea specială, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008,p.121

Administratie Publica

Unele Aspecte Teoretice si Practice Privind Institutia Prefectului

Avatar of Felix2023ro_3 0

Statul este privit în doctrina de specialitate dintr-un întreit punct de vedere: juridic, politic şi social-economic[1].

Conceptul juridic al statului are o importanţă de necontestat. Cu ajutorul lui se pot explica relaţiile şi situaţiile multiple care se stabilesc între Stat – persoană juridică – subiect activ şi pasiv, subiect de drepturi şi obligaţii şi celelalte grupări sociale, sau între Stat şi persoanele fizice – indivizii, se poate analiza conţinutul propriu al regulilor juridice ale Statului.

Problema personalităţii juridice a statului, atât de complicată şi mult discutată, este un aspect de reţinut în acest cadru al conceptului juridic asupra statului: de asemenea, ideea de comandă, „imperium”, şi dreptul de constrângere, element dominant în organizarea de stat, este un alt aspect important, înfăţişat în conceptul juridic al statului ca o trăsătură esenţială.

[1]   Ioan Alexandru, Politică, administraţie, justiţie Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 43 şi urm.

Drept Penal

Uciderea din Culpa

Avatar of Felix2023ro_3 0

O examinare cât de sumară a fenomenului criminalităţii relevă că faptele de pericol social care compun codul penal, declarate de legea penală ca infracţiuni, se manifestă în forme deosebit de variate. În această diversitate a manifestărilor, fiecare fapt prin care se aduce atingere diferitelor relaţii, valori sau interese politice, economice, sociale sau morale ocrotite de dreptul penal, conţine un conţinut specific, adică prezintă anumite trăsături definitorii, care îi determină o fizionomie şi individualitate infracţională proprie.

Pentru a se putea duce cu succes lupta împotriva celor mai grave manifestări antisociale prin mijloace de drept penal, potrivit principiilor fundamentale ale dreptului penal modern, este necesară incriminarea prin lege a fiecărei fapte de pericol social ca infracţiune. În acest scop, norma juridică penală conţine, potrivit structurii sale, o dispoziţie de incriminare, prin care stabileşte conţinutul specific al fiecărei infracţiuni în parte. Norma de incriminare defineşte deci conceptul juridic al fiecărei infracţiuni, în mod general şi abstract.

Dreptul Muncii

Timpul de Munca

Avatar of Felix2023ro_3 0

Desfăşurarea activităţii respectarea unui anumit program de lucru reprezintă una din trăsăturile specifice raportului juridic de muncă.

Totodată, munca trebuie să aibă un caracter de continuitate şi să fie prestată într-un număr minim de ore, în caz contrar, activitatea trebuie să fie considerată că are loc baza unui contract civil.

Întrucât munca efectuată presupune cheltuirea forţei vitale a omului, este necesar, în mod obiectiv, ca ziua de muncă să se încadreze în anumite limite, să fie numai o parte dintr-o zi de viaţă.

Ducând o luptă susţinută pentru apărarea drepturilor lor, salariaţii au înscris, printre primele revendicări, stabilirea prin lege a limitelor de muncă, reglementarea repausului săptămânal şi a concediului de odihnă plătit.

Timpul de muncă reprezintă durata stabilită, dintr-o zi sau săptămână, în care este obligatorie prestarea muncii în cadrul contractului individual de muncă sau, aşa cum prevede Codul muncii, „orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau legislaţiei în

vigoare” (art. 108).