Cu privire la modul de exercitare a unui drept subiectiv, înţeles că o putere (prerogativă) a unui subiect de drept consacrată juridic (legal), au existat ample dezbateri în doctrina franceză şi în cea română[1]. În acest context, ne propunem doar să enumerăm cele mai reprezentative opinii cu privire la noţiunea de abuz de drept, să analizăm valenţele textului sursă şi interpretarea dată de practică textului de origine, cu scopul de a încerca să identificăm fundamentele sale aplicabile drepturilor izvorâte din contracte.[2]

Pornim această scurtă trecere în revistă de la funcţia mecanismului abuzului de drept, aceea de a înlătura aparenţa de legitimitate în exercitarea unei prerogative care decurge din faptul că este recunoscută printr-un drept subiectiv.

[1]  I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil., Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, pp. 343 şi 344.

[2] Mihai G., Fundamentele dreptului. Dreptul subiectiv. Izvoare ale drepturilor subiective, Bucureşti, 2005;,p.153