LUCRARI DE LICENTA - DISERTATII IN DREPT - STIINTE JURIDICE – ADMINISTRATIVE

Actele Administrative Irevocabile

Forma principală de activitate a autorităţilor administraţiei publice o reprezintă actele juridice.Unele din aceste acte sunt emise potrivit dreptului comun, însă nu constituie obiect de studiu al dreptului administrativ.[1]

Această disciplină juridică studiază numai actele juridice emise de autorităţile publice, în calitate de subiecte de drept învestite cu prerogative de putere publică.

Actele emanate de la autorităţile administraţiei publice, în regim de putere publică, poartă denumirea generică de acte administrative.Noţiunea de act administrativ, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, are două sensuri:

  • În sens restrâns, actul administrativ este actul cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.Deşi legea nu prevede în mod expres, actul administrativ stricto sensu reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă a autorităţilor publice.[2]
  • În sens larg, prin act administrativ înţelegem orice act juridic emanat de la autorităţile publice în regim de putere publică;

[1] Anton Trailescu, Drept administrativ, Editura C.H. Beck, Bucureşti, Ediţia a-IV-a,2008, p. 179.

 

[2] Ibidem.

Actele Administrative

Actul administrativ se bucură de un mare interes în cadrul dreptului administrativ. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1895) s-a afirmat că dreptul administrativ modern este dominat de conceptul de drept administrativ.[1]

Autorii de drept administrativ au elaborat mai multe concepte privind actul administrativ.

Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă, unilaterală şi supusă unui regim de putere publică precum şi controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti, care emană de la autorităţi administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi şi obligaţii corelative.[2]

Într-o altă concepţie, actele administrative pot fi definite ca „ manifestări unilaterale şi exprese de voinţă ale autorităţilor administraţiei publice în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice”.[3]

În doctrina spaniolă, actul administrativ este o „declaraţie de voinţă, cunoaştere, dorinţă şi judecată emanând de la un subiect al administraţiei în exerciţiul unei puterii administrative”.

În doctrina franceză, actul administrativ este înseles ca „ actul juridic emis voluntar şi unilateral de către administraţie care are ca obiect şi ca efect impunerea de obligaţii sau conferirea de drepturi celor administraţi fără consimţământul acestora”.[4]

[1]  Nicoleta Miulescu,Servicii publice locale,Editura Universul Juridic,2010, pag. 173

[2]  Ovidiu Podaru,Drept administrativ Caiet de seminarii. Editia a II-a,Editura Hamangiu,2013,  pag.  204

[3]  Verginia Vedinas,Drept administrativ. Editia a VIII-a revazuta si actualizata,Editura Universul Juridic,2014, pag.84

[4] Nicoleta Miulescu,Servicii publice locale,Editura Universul Juridic,2010, pag.174

Achizitii Publice

  • Estimarea valorii contractului de achiziţie publică : procedeu de evaluare a unei achiziţii, în vederea includerii în programul anual de achiziţii.

 

  • Contract de achiziţie publică: (art.3,lit. “b “din ordonanţă) “contract cu titlu oneros, încheiat în formă scrisă, între autoritatea contractantă şi contractant”

 

  • Fonduri publice : (art.3,lit. “h” din ordonanţă) “sume alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului , bugetele locale, bugetele instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare, ajutoare financiare externe acordate României sau instituţiilor piblice şi credite externe contractate sau garantate de stat ori de autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi împrumuturi interne contractate de autorităţi ale administraţiei publice locale”

 

  • Ofertă : (art.3,lit.”l” din ordonanţă) “documentaţie care cuprinde propunerea tehnică şi propunerea financiară” în concordanţă cu cerinţele autorităţii contractante, concretizate prin caietul de sarcini şi fişa de date a achiziţiei.

 

  • Comisie de evaluare : grup de specialişti desemnaţi să deschidă, să analizeze şi să verifice ofertele şi documentele care însoţesc ofertele şi să stabilească oferta câştigătoare.

 

Procesul Civil

În literatura juridică s-a arătat că în statul de drept  justiţia poate fi privită sub două aspecte: ca sistem al organelor judecătoreşti şi activitate desfăşurată de aceste organe.

Actele normative de drept material recunosc persoanelor fizice şi juridice drepturi civile (se au în vedere nu numai drepturile recunoscute prin legislaţia civilă, dar şi cele care intră în conţinutul raporturilor de dreptul muncii, familiei, de drept comercial etc.) în scopul satisfacerii intereselor materiale şi de altă natură în acord cu interesul public, potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială.

În mod obişnuit asemenea drepturi sunt valorificate de titularii lor potrivit legii şi sunt respectate de celelalte persoane care au obligaţia de a nu face nimic care să stânjenească exercitarea lor normală. În situaţia în care drepturile nu sunt respectate sau sunt contestate, legea a organizat modul de apărare şi valorificare a acestora pentru a fi soluţionate conflictele ce apar, de instituţii juridice specializate şi nu de către cei aflaţi în cauză, prin intermediul unui proces civil.

Procesul civil este activitatea desfăşurată de: instanţă, părţi, organul de executare şi alte organe sau persoane care participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile, precum şi raporturile dintre aceşti participanţi, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârii judecătoreşti sau a altor titluri executorii conform procedurii stabilite de lege.

În cadrul înfăptuirii justiţiei, procesul civil este deci activitatea pe care o desfăşoară organele de stat competente, cu participarea părţilor interesate, în vederea rezolvării conflictelor ce se ivesc în circuitul civil.

Protectia Juridica a Drepturilor Omului

Începând cu secolul al XX-lea, dar mai ales după crearea Societăţii Naţiunilor, au fost elaborate 4 mari categorii de norme de protecţie a unor drepturi ale omului: norme referitoare la problemele de muncă; la protecţia drepturilor popoarelor din colonii; protecţia minorităţilor etnice şi religioase şi protecţia străinilor.

Protecţia drepturilor omului a fost discutata abia după cel de-al doilea război mondial, sub impulsul dezvăluirii atrocităţilor naziste, şi s-a concretizat – în perioadele ce au urmat – într-un impresionant ansamblu de reglementări cu caracter universal, regional sau sectorial, ca urmare mai ales a perpetuării practicii încălcării drepturilor omului în statele cu regim comunist.

Calea spre concretizarea unui sistem de protecţie internaţională a drepturilor omului şi stabilirea obligativităţii unei cooperări internaţionale în acest domeniu a fost deschisă de Carta O.N.U.