Constituţia României, prin art. 136 alin. (1), prevede în mod expres faptul că proprietatea este publică sau privată. în principiu, orice bun, mobil sau imobil, poate forma obiect al dreptului de proprietate publică sau privată. în acelaşi articol, în alin. (3) sunt enumerate bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice: bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. Această enumerare se completează cu alte bunuri stabilite, prin diferite legi speciale, ca aparţinând proprietăţii publice. Proprietatea, publică sau privată, poate fi încălcată prin aceleaşi fapte de pericol social considerate ca fiind infracţiuni.

Noţiunea de „patrimoniu” are o sferă mai largă decât noţiunea de „proprietate”, incluzând nu numai proprietatea, ci şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică. în această accepţiune, patrimoniul este ocrotit, în primul rând, printr-un ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civile şi de altă natură, şi numai în ultimă instanţă prin intermediul normelor penale.