Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul sunt prevăzute în primul capitol al Titlului V din Partea specială a Codului penal. Ceea ce caracterizează în principal grupul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul este valoarea socială apărată, şi anume bunul mers al activităţii instituţiilor şi organizaţiilor de stat şi, implicit, apărarea intereselor legale ale persoanelor particulare.
Instituţiile publice sau private sunt egal interesate să fie asigurată îndeplinirea regulată a îndatoririlor de serviciu, ca exerciţiul funcţiunilor să fie asigurat împotriva coruptibilităţii unor funcţionari sau altor salariaţi, precum şi împotriva tendinţei de a obţine câştiguri ilicite.
Legea penală protejează activitatea organizaţiilor publice şi private contra abuzurilor şi neglijenţelor funcţionarilor sau ale altor salariaţi, săvârşite fie în raporturile interne, adică în prejudiciul imediat al unităţilor unde sunt angajaţi, fie în raporturile externe, adică în prejudiciul imediat al unor persoane particulare (dar se poate şi în prejudiciul unei unităţi, alta decât aceea unde se prestează serviciul de către funcţionar sau alt salariat)[1].
[1] Cristina Rotaru,Valerian Cioclei,Drept penal. Partea specială. Caiet de seminar. Ediţia 2,Editura C.H. Beck,2014,p.143