Criminologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul criminalităţii. Denumirea sa provine de la crimen („crimă”) şi logos („ştiinţă”). Termenul a fost folosit pentru prima dată de Topinard în 1879. Criminologia se ocupă cu analiza şi înţelegerea fenomenului criminal şi, plecând de aici, cu strategiile de luptă împotriva acestuia (altfel spus, cu gestiunea fenomenului criminal drept barometru al sănătăţii morale şi legale a unei comunităţi sociale).
Criminologia studiază crima ca fenomen juridic penal, criminalul ca subiect al unei personalităţi în impact cu normele sociale şi criminalitatea ca fenomen social, plecând de la adevărul conform căruia crima este, mai întâi, un fenomen uman, apoi un fenomen social, iar, ca epifenomen, şi o realitate juridică.
Obiectul criminologiei ar putea fi privit din mai multe puncte de vedere (include mai multe preocupări):[1]
- a) Din perspectiva cercetării criminologice generale, Criminologia se ocupă cu studiul criminalităţii în complexitatea sa pe orizontală (abordare sincronă a criminalităţii) şi pe verticală (studiul diacronic al criminalităţii, adică în timpul obiectiv, de la o etapă la alta sau de la o vârstă la alta, cum ar fi delincvenţa minorului comparativ cu cea a adultului şi cu cea a bătrânului).
- b) Din perspectiva cercetării obiective, Criminologia se ocupă de cauzele infracţiunilor şi de mecanismul lor de trecere de la ideea criminală la realizarea sa (de etiologia delincventei şi de patogenia sa).
- c) Din perspectiva cercetării ce se adresează subiectivităţii umane, Criminologia se ocupă de personalitatea infractorului, de comportamentul delincvent ca o abatere de la specificul comportamentului uman de a fi anticipativ (de a prevedea şi de a preveni permanent consecinţele actelor proprii), de a fi homeostatic (de a fi în permanent echilibru adaptativ cu mediul de viaţă uman) şi de a fi reflexiv, cu caracter de aspiraţie normativ-adaptativă (de încorporare permanentă în matricele personalităţii umane, prin socializare pozitivă, a valorilor şi a normelor etico-culturale). O ramură specială a criminologiei, şi anume Criminologia clinică, se ocupă în special de studiul comportamentului delincvent (mai corect, deviant, predelincvent, delincvent şi postdelincvent) ca problemă majoră a criminologiei, atât timp cât omul este autorul infracţiunii.
[1] Jurai Constantin – Elemente de criminalistică şi tehnica criminală,Poliţia ştiinţifică, Bucureşti,1974,p.153