Recomandarea nr. 91/1951 privind convenţiile colective a Organizaţiei Internaţionale a Muncii reglementează procedurile de negociere colectivă, defineşte contractul colectiv de muncă, prezintă efectele acestuia, extinderea şi interpretarea contractelor colective de muncă, controlul aplicării lor.

In acest document internaţional [pct. 2 alin. (1)] convenţia colectivă este definită ca fiind un acord scris, referitor la condiţiile de muncă şi de angajare încheiate între patron/grup de patron/organizaţii patronale şi una/mai multe organizaţii reprezentative ale lucrătorilor sau, în absenţa unei asemenea organizaţii, reprezentanţi ai lucrătorilor interesaţi, aleşi şi mandataţi de lucrători, conform legislaţiei naţionale.

Conferinţa generală a OIM convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al OIM, reunită în a 61-a sesiune a sa pe data de 2 iunie 1976 a examinat a 4-a problemă pe ordinea de zi a sesiunii, şi anume « Crearea mecanismelor tripartite însărcinate să promoveze punerea în practică a normelor internaţionale ale muncii » şi a luat decizia ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale care s-a concretizat în Convenţia nr. 144/1976 privind consultările tripartite destinate să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii.

Convenţia defineşte în art. 1 termenul de organizaţii reprezentative ca fiind organizaţiile cele mai reprezentative ale celor ce angajează şi ale muncitorilor, bucurându-se de dreptul la libertatea sindicală. în continuare, se arată că orice stat membru al OIM care ratifică convenţia, se angajează să pună în practică procedurile care asigură consultări eficace între reprezentanţii guvernului, al celor care angajează şi ai muncitorilor asupra problemelor privind activităţile OIM. Natura şi forma procedurilor vor fi determinate în fiecare ţară, conform practicii naţionale, după consultarea organizaţiilor reprezentative, dacă acestea există şi dacă astfel de proceduri nu au fost încă stabilite (art. 2).

In dreptul intern, contractul colectiv de muncă este definit de norme cuprinse în Legea nr. 53/2003, Codul muncii, dar şi în Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social.