Codul penal în vigoare reglementează „Autorul şi participanţii” în Capitolul VI al “ţiului II din Partea generală (art. 46-52).
Codul penal anterior reglementa această materie în Capitolul III, denumit „Partici- raţia” (art. 23-31), din Titlul II al Părţii generale.
O examinare comparativă a reglementărilor cuprinse în cele două legi penale generale în această materie pune în evidenţă deosebiri esenţialei . Dacă în art. 23 C. pen. anterior se defineau participanţii ca fiind „persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici” (s.n.), Codul penal în vigoare îl exclude pe autor de la a-l considera participant la infracţiune alături de instigator sau complice, pentru că între aceştia există o deosebire calitativă; autorul comite în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, iar instigatorii sau complicii săvârşesc fapte în mod mijlocit, prin autor.[1]
Corectarea erorilor din Codul penal anterior privitoare la reglementarea participaţiei penale nu este dusă până la capăt. în măsura în care noul Cod penal intitulează Capitolul VI „Autorul şi participanţii”, s-ar părea că socoteşte că numai autorul nu face parte dintre participanţi, dar celelalte persoane care contribuie la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală ar fi participanţi (coautori, instigatori, complici). Când legea penală nouă îi defineşte pe coautori [art. 46 alin. (2)], prevede că aceştia sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală. Această trăsătură a săvârşirii nemijlocite a faptei fiind proprie şi autorului, ca atare, autorii şi coautorii trebuie să aibă acelaşi tratament juridic şi, oricum, ei trebuie excluşi împreună (nu numai autorii) din rândul participanţilor la infracţiune[2] iar în felul acesta s-a creat o anumită neconcordanţă între titlul capitolului, care îl exclude numai pe autor dintre participanţi, şi conţinutul reglementării, care subliniază identitatea de trăsături între autor şi coautori (participarea penală) şi, ca atare, poziţia lor comună în raport cu participanţii la infracţiune.
[1] G. ANTONIU, Tratat de drept penal, voi. I, Introducere în dreptul penal. Aplicarea legii penale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015,p.193
[2] G. ANTONIU, Observaţii cu privire la anteproiectul unui al doilea Cod penal (I), în R.D.P. nr. 4/2007,