Soluţionarea unei cauze penale nu se poate concepe decât în condiţiile ascultării persoanelor direct implicate şi a celor care, deşi nu au participat activ la săvârşirea faptei ilegale pot furniza informaţii valoroase care să contribuie la aflarea adevărului.

Ascultarea unei persoane are o dublă valenţă şi anume reprezintă o modalitate importantă de obţinere a mijloacelor de probă. În anumite situaţii poate constitui o formă de exercitare a dreptului la apărare lucru valabil dacă avem un vedere ascultarea unui învinuit sau inculpat căruia în acest mod i se dă posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere şi de a combate acuzaţiile ce i se aduc .

O definiţie generică  a acestei activităţi sună astfel: ,,Ascultarea persoanelor în ancheta penală este o activitate procesuală şi de tactică criminalistică realizată de organele de urmărire penală(organe de cercetare penală şi procuror)pentru a se stabili probele care vor contribui la aflarea adevărului în cauza respectivă”