În sistemul noului Cod penal, răspunderea penală a părinţilor poate fi angajată în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni privitoare la persoana minorului precum: relele tratamente aplicate minorului (art. 197), violenţa în familie (art. 199), exploatarea cerşetoriei (art. 214), folosirea unui minor în scop de cerşetorie (art. 215), abandonul de familie (art. 4118), nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 4119), împiedicarea accesului la învăţământ general obligatoriu (art. 4120), sau a unor infracţiuni cu privire la bunurile acestuia cum este cazul infracţiunii de gestiune frauduloasă (art. 3982). Părintelui i se poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părinteşti [art. 4182 alin. 1 lit. e)] sau pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părinteşti [art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 4182 alin. 1 lit. e)].
În conformitate cu prevederile art. 2611 din noul Cod civil, legea aplicabilă autorităţii părinteşti se stabileşte potrivit Convenţiei privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată prin Legea nr. 361/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 28 decembrie 2007 .