CUPRINS
Abstract ………………………1
Legislația relevantă in domeni …..2
Interferența dreptului de autor in doctrina civilă…. 4
Interferența dreptului de autor in doctrina penală…. 12
nterferența dreptului de autor prin Directiva 2004/48 a UE…. 13
CONCLUZII…. 16
BIBLIOGRAFIE… 17
Rezumat…
1. Legislația relevantă in domeni
Principalul act normativ este Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare (Legea românească a drepturilor de autor).
Legislația relevantă include și: Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 pentru consolidarea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), astfel cum a fost republicată; Hotărârea Guvernului nr. 1086/2008 pentru stabilirea tarifelor pentru operațiunile efectuate de ORDA și pentru aprobarea Normelor metodologice la nivel, condiții de distribuție și utilizare a fondului de stimulare pentru personalul ORDA; Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și infrastructura necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor ORDA; și deciziile emise de directorul general al ORDA privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor învecinate. [1]
Pentru convențiile internaționale relevante la care România este parte,legislația privind drepturile de autor este pusă în aplicare de instanțele judecătorești (tribunalele, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție) și de poliție (în cazuri de infracțiuni minore sau penale).[2]
ORDA și organismele de gestiune colectivă au, de asemenea, atribuții în acest domeniu. În caz de încălcare, deținătorii de drepturi au dreptul să solicite autorităților competente să își recunoască drepturile și să acorde daune pentru prejudiciul suferit.
Singurele dispoziții relevante pentru o astfel de exploatare a lucrărilor sunt incluse într-o singură decizie a ORDA referitoare la remunerații datorate deținătorilor de drepturi de autor economice cu privire la lucrări muzicale pentru reproducerea sau comunicarea publică (sau ambele) opere muzicale prin servicii online și mobile ( adică Decizia nr. 180/2010 emisă de ORDA privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei arbitrale din 30 martie 2010, având ca obiect forma finală a metodologiei de determinare a remunerației datorate deținători de drepturi de autor economice cu privire la lucrări muzicale pentru reproducerea sau comunicarea publică (sau ambele) opere de muzică prin servicii online și mobile, publicată în Monitorul Oficial nr. 273 din 27 aprilie 2010; astfel cum a fost modificată în continuare prin Decizia nr. 114A din 5 aprilie 2011 emisă de Curtea de Apel București, publicată în Monitorul Oficial nr. 420 din 16 iunie 2011, în conformitate cu Decizia nr. 204/2011 a ORDA – Metodologie).
Conform Metodologiei, comunicarea publică a muzicii operează pe teritoriul României, împreună cu imagini sau nu, prin intermediul unui serviciu online (streaming), se poate face doar sub licență neexclusivă încheiată cu UCMR-ADA, care este colectivul organism de management pentru lucrări de muzică. Licența neexclusivă este acordată pe o perioadă de trei ani (sau mai puțin, dacă este solicitat în mod expres de către utilizator) și acordă utilizatorului dreptul de comunicare publică a lucrărilor de muzică pe teritoriul României.
Metodologia definește utilizatorul ca orice persoană fizică sau juridică care oferă societății informaționale publice servicii care conțin lucrări muzicale disponibile pe un sistem informațional online sau mobil. În plus, Metodologia prevede că următoarele trebuie considerate ca utilizator: orice persoană sub al cărei nume este înregistrat numele de domeniu în care serviciul este disponibil prin internet sau alte rețele, cu fir sau fără fir; orice persoană care este responsabilă pentru conținutul site-ului web disponibil pe internet sau alte rețele, cu fir sau fără fir; orice persoană care exploatează site-ul web pe internet sau prin alte rețele, prin cablu sau fără fir; sau orice persoană care obține venituri din publicitate, din descărcarea sau ascultarea lucrărilor de muzică sau sub orice altă formă, ca urmare a furnizării serviciilor care conțin muzică prin internet sau alte rețele, prin cablu sau fără fir. Metodologia nu oferă o definiție pentru „comunicarea publică pe teritoriul României” în cazurile de comunicare pe internet. Interpretarea noastră este că UCMR-ADA ar trebui să se adreseze numai domeniilor sub domeniul de nivel superior „.ro” al codului de țară, indiferent dacă utilizatorul responsabil pentru obținerea autorizației de licență neexclusivă și plata taxei este o persoană fizică sau juridică română sau nu . Cu toate acestea, o astfel de interpretare nu a fost confirmată nici oficial, nici neoficial, de către UCMR-ADA. [3]
[1] V. Ros, Dreptul proprietatii intelectuale. Vol. 1, Ed. C.H. Beck,2016,p.165
[2] A. Speriusi-Vlad, Drepturile patrimoniale in proprietatea Intelectuala, Ed. Universul Juridic,2014,p.196
[3] T. Bodoasca , L. Ioan Tarnu, Dreptul proprietatii intelectuale. Editia a 3-a revizuita si adaugita, Ed. Universul Juridic,2015,p.135.
