Dreptul intertemporal este destinat, cum am văzut, să rezolve conflictele ivite din succesiunea legilor în timp sau, mai exact, conflictele între normele juridice succesive, care alcătuiesc conţinutul normativ al legilor respective.
Brevitatis causa, vom vorbi, în continuare, de conflictul de legi în timp, iar nu de conflictul normelor juridice în timp, iar cu aplicaţie la materia dreptului civil, de conflictul legilor civile în timp. Aceasta, din cel puţin două motive:[1]
– în limbajul uzual – legislativ, cazuistic şi doctrinar – obiectul dreptului intermporal este desemnat, în mod curent, prin sintagma „conflictul legilor în timp” sau, după caz, „aplicarea legii (normelor juridice) în timp”. Spre ex., art. 6 Cod Civil este intitulat Aplicarea în timp a legii civile”, iar art. 3-7 Cod Penal sunt rânduite în secţiunea .Aplicarea legii penale în timp”;
– pentru uşurinţa exprimării şi convenţional, sintagma „conflictul normelor jndice în timp (sau succesive)” poate fi înlocuită cu expresia tradiţională „conflictul legilor în timp”, dar fără a pierde din vedere că nu e vorba, de regulă, de un conflict între acte normative, în ansamblul lor1 4, ci între normele juridice cuprinse în acestea, uneori, doar între două norme succesive[2].
Conflictele de legi în timp constituie obiectul de reglementare al dreptului intertemporal, iar conţinutul acestui drept este dat de normele conflictuale, generale sau speciale, particulare, după caz.
Dar când există un conflict de legi în timpi Cum poate fi el determinat? Ce condiţii trebuie întrunite pentru a exista un conflict de legi în timp?
Pentru a răspunde la aceste întrebări capitale de care depinde însăşi existenţa şi raţiunea dreptului intertemporal, trebuie să lămurim în prealabil noţiunile de „lege” şi „normă juridică”, pe de o parte, şi cele de „act”, „fapt”, „situaţie”, „act juridic”, „fapt juridic” şi „situaţie juridică”, pe de altă parte.
[1] Chirică, Dan – O privire asupra noului Cod civil. Titlul preliminar (Comentariu sub art. 6), in PR nr. 3/2011, pp. 118-123;
[2] Dinu, Claudiu Constantin – Acţiunea normelor de procedură civilă, in «Liber amicorum Nicolae Popa», Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, pp. 73-84;