Reprezentând o prioritate a grupului, dai şi un punct de referinţă pentru diferitele situaţii sociale, normele sociale şi juridice indică ceea ee este drept sau nedrept, moral sau imoral, licit sau ilicit, legal sau ilegal etc., stabilind deci zona de permisivitate a acţiunii şi comportamentului indivizilor. Insă, această zonă nu este precis delimitată sau circumscrisă, în interiorul ei putând apărea, puncte de toleranţă” sau de permisivitate unde comportamentul individului poate varia sensibil, depăşind limitele (fie de sus, fie de jos), normative şi instituţionale acceptate.
Această „variaţie” de comport a meu te se datorează şi faptului că, fiind elaborate într-o manieră generală şi impersonală, normele sociale şi juridice nu stipulează în detaliu nici modalităţile şi nici mijloacele concrete prin care indivizii pot să îndeplinească sau nu rolurile prescrise în funcţie de statusul lor social.
Pentru acest motiv, în orice societate pot apărea diferite tipuri de comportament, a căror gamă include atât pe cele conformiste, Regaliste” şi „legitimiste”, cât şi pe cele inovatoare, nonconformiste, evazioniste sau deviante.
Varietatea şi diversitatea acestor comportamente sunt influenţate, în mare măsură, atât de caracteristicile diverşilor actori sociali şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară acţiunile lor, cât şi de perceperea şi receptarea diferită a „. Mesajelor” şi „codurilor” incluse în forme, concretizate fie în acceptarea şi suportarea acestora, fie în respingerea şi transgresarea lor. În consecinţă, orice societate se confruntă, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu manifestări de transgresiune a normelor când, în funcţie de anumite criterii pot lua forme de devianţă sau de criminalitate (delincvenţă).