Omul este o fiinţă socială. în satisfacerea intereselor sale individuale, el întreprinde acţiuni, intrând în raporturi cu alţi oameni şi cu societatea din care face parte. Conduita sa nu ţine însă exclusiv de voinţa proprie, ci este dirijată de anumite reguli (norme). în primul rând, intervin regulile moralei şi cele moral-religioase, a căror nerespectare atrage doar o sancţiune de ordin moral, la nivelul conştiinţei fiecărui individ. Regulile de drept (sau, altfel spus, normele juridice) îngrădesc acţiunile/inacţiunile omului, în sensul că acestuia îi este permis sau interzis să acţioneze într-un fel sau altul în satisfacerea intereselor sale, în funcţie de respectarea intereselor celorlalţi.

Dreptul reprezintă totalitatea normelor care reglementează acţiunile omului în societate şi a căror respectare este asigurată prin forţa coercitivă a statului[1]  (adică statul, prin organele sale competente, îi sancţionează pe cei care nu le respectă). Acesta este aşa-numitul drept pozitiv, adică existent la un moment dat într-o anumită societate şi concretizat în legi scrise sau obiceiuri, care este, în toate cazurile, obligatoriu. El se aplică tuturor şi mai poartă denumirea de drept obiecţii.[2]

[1] C. MUNTEANU, O. UNGUREANU, Drept civil. Partea generală, Ed. Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2011, p. 8.

[2] O. UNGUREANU, Drept civil. Introducere, Ed. a 6-a, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002