Organele de Urmarire Penala si Competenta Acestora

Corelaţii cu legislaţia anterioară: art. 25 C.proc.pen. din 1968.

            Corelaţii cu legislaţia în vigoare: art. 6, 7 din Legea nr. 255/2013; art. 342-348 NCPP.

Art. 35 NCPP preia în totalitate dispoziţiile art. 25 C.proc.pen. din 1968, care fixează competenţa materială generală a judecătoriei. „Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.”

„Referitor la cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi, în care nu s-a început cercetarea judecătorească, art. 6 din Legea nr. 255/2013 prevede că acestea se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi. In acest sens, instanţa pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară pentru a proceda potrivit art. 342-348 NCPP, ori, după caz, o declină în favoarea instanţei competente.”[1] Prin urmare, în cauzele în care nu a fost începută cercetarea judecătorească, se va parcurge procedura camerei preliminare conform noii legi.[2]

Referitor la cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă în care a fost începută cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi, art. 7 din Legea nr. 255/2013 prevede că acestea vor rămâne în competenţa aceleiaşi instanţe, judecata însă urmând să se desfăşoare conform legii noi.

[1] Andrei Zarafiu,Procedura penală,Ed.C.H. Beck,2013,p.172

[2] Anca-Lelia Lorincz,Drept procesual penal,Conform noului Cod de procedura penală. Vol. I,Ed.Universul Juridic,2015,p.153