Crimele de Razboi

Noţiuni generale cu privire la dreptul penal internaţional

 

Răspunderea în dreptul internaţional intervine pentru comiterea unor fapte ilicite socotite ca atare de către state, precum şi pentru activităţi care nu sunt interzise, dar în urma cărora s-au produs unele prejudicii statelor.

Faptele şi actele considerate ca ilicite sunt încălcări ale normelor dreptului internaţional convenţional sau cutumiar şi pot consta în:[1]

–           agresiunea armată a unui stat îndreptată asupra altui stat;

–           determinarea unui stat, prin forţă, de a încheia un tratat internaţional;

–           încălcarea oricăror principii fundamentale ale dreptului internaţional.

Prejudiciile care pot fi aduse unui stat sunt reprezentate de:

–           folosirea unor tehnologii care produc radiaţii;

–           activităţile de manipulare, depozitare, producere, transport şi alte operaţiuni privitoare la substanţe periculoase (materiale explozibile, corosive, cancerigene, poluante etc.);

–           activităţi care pot provoca efecte transfrontaliere periculoase;

–           daune cauzate de obiecte lansate în spaţiul extraatmosferic .

Răspunderea poate să privească atât statele, precum şi persoanele fizice, iar o modalitate a răspunderii este reprezentată de aplicarea unor sancţiuni cu folosirea forţei armate. Aceste sancţiuni sunt puse în aplicare cu ajutorul măsurilor de constrângere.

Măsurile de constrângere în dreptul internaţional pentru asigurarea executării normelor de drept se realizează de către state, individual sau în colectiv, deoarece nu există un aparat suprastatal care să deţină puterea de constrângere.

Folosirea colectivă a măsurilor constituie o recomandare a Cartei O.N.U, iar nu o obligaţie. În caz de necesitate, Consiliul de Securitate poate recurge direct la folosirea forţei armate puse la dispoziţie cu acordul statelor membre.

Consiliu de Securitate este investit de O.N.U. cu puterea de a veghea asupra păcii şi securităţii internaţionale, fiind principalul organ cu acest scop în lume şi acţionează, aşa cum spune şi art.24 din Carta O.N.U., în conformitate cu Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite.

Naţiunile Unite reprezintă o organizaţie internaţională, creată de statele lumii cu scopul de a le proteja suveranitatea şi interesele. Puterile O.N.U. îi sunt date de către statele membrele cărora le slujeşte.

Prin elaborarea Cartei O.N.U., Organizaţiei i s-au atribuit 4 scopuri şi 7 principii pe care trebuie să le îndeplinească şi în conformitate cu care O.N.U. trebuie să îşi desfăşoare activitatea.

[1] Ion Galea,Dreptul tratatelor, Ed.C.H. Beck, 2015,p.143.