Conform Cartei, Organizaţia Naţiunilor Unite are un rol deosebit de important în ceea ce priveşte promovarea internaţională a drepturilor omului (art.1, pct.3).
Adunarea generală
Este principalul organ al O.N.U. Competenţa sa cu privire la drepturile omului este prevăzută în art.13 pct.b din Carta O.N.U. ,potrivit căruia Adunarea Generală va iniţia studii şi va face recomandări în scopul „de a promova cooperarea internaţională în domeniile economic, social, cultural, educativ şi sanitar şi de a sprijini înfăptuirea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie” .
Adunarea Generală poate discuta subiectele drepturilor omului fie în şedinţele sale plenare, fie le poate transmite unor comisii precum Comisia pentru problemele sociale, umanitare şi culturale; Comisia pentru problemele politice şi de securitate; Comisia pentru politica specială; comisia economică şi financiară; comisia de tutelă; Comisia pentru problemele administrative şi financiare; Comisia economică şi financiară; comisia juridică.
Potrivit art.22 din Cartă, Adunarea Generală poate înfiinţa organe subsidiare pe care le socoteşte necesare pentru a îndeplini funcţiile sale , printre care:
a) Comitetul special al decolonizării, creat prin Rezoluţia 1654 (XVI) din 27 noiembrie 1961 a Adunării Generale a O.N.U., compus din 24 membri, cunoscut şi sub denumirea de „Comitetul celor 24”.
Rolul Comitetului special era de a căuta mijloacele cele mai adecvate pentru aplicarea promptă şi integrală a dispoziţiilor „Declaraţiei asupra acordării independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale” din 1960 şi de a prezenta un raport complet cu recomandările privind ansamblul teritoriilor sub tutelă, a teritoriilor neautonome şi a tuturor celorlalte teritorii care nu şi-au căpătat independenţa. Ulterior, respectiv în 1965, mandatul Comitetului a fost lărgit.
În martie 1962, „Comitetul celor 24” a creat un Subcomitet al petiţiilor, compus din 7 membri.
b) Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, creat la 19 mai 1967, prin Rezoluţia 2248 (S-V), având ca funcţii să administreze sud-vestul african până la independenţă, cu participarea largă a poporului din teritoriu; să promulge legi, decrete, regulamente administrative necesare administrării teritoriului, până în momentul când o adunare legislativă va fi creată în urma alegerilor desfăşurate pe baza sufragiului universal al adulţilor; să transfere toate puterile poporului, în momentul proclamării independenţei.
Comisarul Naţiunilor Unite pentru Namibia şi-a încetat existenţa în momentul în care Namibia şi-a obţinut independenţa (la 21 martie 1990).
Consiliul Economic şi Social (E.C.O.S.O.C.)
Compus din 54 membri, având ca principale atribuţii în domeniul drepturilor omului: să elaboreze sau să iniţieze studii şi rapoarte asupra problemelor internaţionale în domeniile economic, social şi cultural, educaţie, sănătate publică; să adreseze recomandări asupra tuturor acestor probleme Adunării Generale, ţărilor care fac parte precum şi instituţiile specializate; să facă recomandări în vederea asigurării respectării efective, de către toţi, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale; să pregătească proiecte de Convenţii pe care să le supună Adunării Generale (art.62 din Carta O.N.U.).