Termenul de ecologie vine de la cuvântul grecesc oykos care înseamnă loc de trai, adăpost, casă sau, în general, mediu de viaţă, şi logos care înseamnă vorbire, ştiinţă.
Acest termen a fost introdus în ştiinţă în anul 1866 de biologul darwinist Ernst Haeckel, pentru a desemna studiul tuturor relaţiilor care există între plante şi animale şi lumea lor organică şi anorganică. Că ştiinţă biologică, ecologia foloseşte o serie de date şi metode furnizate de alte ştiinţe cum sunt: fizica, chimia, pedologia, botanica, zoologia, geologia, genetică, fiziologia, biogeografia, etc.
În anul 1939, pentru a sublinia strânsa legătură între plante şi animale s-a introdus noţiunea de bioecologie. Lucrări mai recente propun denumirea lapidară a ecologiei ca ştiinţă a ecosistemelor, deoarece ecosistemul înglobează în sine, în mod teoretic, ansamblul fenomenelor ecologice. Prin ecosistem, termen introdus de botanistul A. Tanslay în 1935, se înţeleg părţi mai mari sau mai mici din natura vie, plante şi animale [biocenoza] împreună cu mediul lor de viaţă, comunitatea biotică formând împreună o unitate funcţională. La nivel planetar, totalitatea ecosistemelor alcătuieşte biosferă.