Noţiunea aplicării dreptului – în literatura juridică, se face distincţie între conceptul de realizare a dreptului şi cel de aplicare a dreptului, majoritatea autorilor considerând că, acesta din urmă reprezintă doar o anumită modalitate a realizării dreptului, aceea care presupune intervenţia unui sistem de acţiuni statale în vederea transpunerii în practică a dispoziţiilor şi a sancţiunilor normelor de drept [1]. Deci aplicarea dreptului este o noţiune mai restrânsă decât cea de realizare a dreptului
Termenul „aplicarea dreptului”, [2]constă în luarea deciziei de către organul de stat competent, pe baza prescripţiilor juridice care stabilesc conţinutul acestor decizii. Deci aplicarea dreptului combină în practică normele substanţiale cu cele procesuale. Astfel, se consideră, că nu suntem în prezenţa unui act de aplicare a dreptului atunci când, destinatarii normelor juridice le respectă de bună voie.
[1] N. Popa, Teoria generală a dreptului, ed. 3, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 190.
[2] Termenul „application du droit”, în Dictionnaire enciclopedique de theorie et de sociologie juridique, Deuxieme edition corrigee et augmen- tee, LGDJ sous la direction de A.J. Arnaud et de J.G. Bellez, J.A. Carty, M Chiba, J. Comniaille, A. Deville, E. Landowski, F. Ost, J.F. Perrin, M. van de Kerchove, J. Wroblewski, Paris, 1993, p. 23-24.