Atunci când obiectul raportului social priveşte prestarea muncii, iar respectivul raport social este reglementat prin norme juridice, acest raport social devine un raport juridic de muncă.

Definim raportul juridic de muncă ca fiind relaţia socială, de natură patrimonială, reglementată prin normele dreptului muncii. Elementele constitutive ale raportului juridic de muncă sunt: părţile, conţinutul şi obiectul acestui raport.

Părţile acestui raport sunt o persoană fizică (salariatul/prestatorul muncii, ca regulă) sau o persoană juridică (organizaţie sindicală) şi o persoană fizică sau juridică (angajatorul sau organizaţia patronală). Conţinutul raportului juridic de muncă rezidă în totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor specifice dreptului muncii pe care le au părţile acestui raport. Obiectul raportului juridic de muncă constă în conduita parţilor, adică în acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndrituite părţile sau de care sunt ţinute să le respecte.

Prestarea muncii poate avea loc atât în cadrul unor raporturi juridice de muncă, dar şi în afara unor raporturi juridice de muncă.

întâlnim, de asemenea, şi categoria raporturilor de muncă conexe celor de muncă.