Combaterea Traficului de Persoane

Conceptul de trafic nu este unul nou : el a fost folosit în secolul al XVI-lea în asociere cu comerțul. Pe vremea accea însă termenul nu avea conotații negative .

Spre secolul al XVII-lea termenul de trafic a început să fie utilizat pentru a se face referire la vânzarea ilicită sau neloială a mărfurilor , iar prima menționare a traficului corelat cu sensul de trafic de ființe umane a avut loc în secolul al XVIII-lea , această menţionarea fiind însă mult mai restrânsă decât în prezent (secolul al XXI-lea).

De-a lungul timpului pot fi sesizate următoarele evoluţii în ceea ce priveşte traficul de persoane ( din secolul al XVIII-lea şi până în prezent) : [1]

– trecerea de la noţiunea de „recrutare” la cea de „exploatare”

– trecerea de la „coerciţie” la „chiar dacă se petrece cu consimţământul persoanei”

– trecerea de la „violenţă împotriva femei” la „încălcări ale drepturilor omului”

Traficul de fiinţe umane este o formă de manifestare a crimei organizate , şi legislaţia în vigoare este diferită pentru cele două tipuri de infracțiuni .

În ambele situații însă au loc încălcări ale drepturilor omului ce cuprind toate categoriile de drepturi ( sociale , civile şi politice). Având în vedere tocmai această încălcare a drepturilor omului , termenul utilizat pentru a se face referire la traficul de fiinţe umane în prezent este şi cel de sclavie modernă , ceea ce înseamnă că au loc o serie de acţiuni specifice sclaviei din Antichitate ( privare de libertate , maltratare fizică , supunerea la foamete etc.) prin acțiunile comise de-a lungul traficului de persoane.

[1] Delacampagne , Christian , ”Histoire de l’esclavage” , Inedit , 2002,p.143