François Geny – unul din cei mai reputaţi teoreticieni ai dreptului – atrăgea atenţia că înţelegerea şi explicarea surselor (izvoarelor) dreptului obligă la cunoaşterea relaţiei dintre „dat “şi „construit” în acest domeniu[1]. Creatorii dreptului „nu sunt nişte visători”, ei nu au căderea să impună „ce îi se pare a fi potrivit în formule juridice”, ei … Citește mai mult
Democraţia sau „conducerea de către popor” provenind din limba greacă („demos-popor şi kratos-putere”) reprezintă o formă de organizare şi conducere statală, în care puterea aparţine poporului şi pe care acesta, sub virtutea dreptului său o poate exercita în mod direct sau indirect prin reprezentanţii săi aleşi. Democraţia ca fenomen politic are rădăcini înfipte adânc în … Citește mai mult
Noţiunea aplicării dreptului – în literatura juridică, se face distincţie între conceptul de realizare a dreptului şi cel de aplicare a dreptului, majoritatea autorilor considerând că, acesta din urmă reprezintă doar o anumită modalitate a realizării dreptului, aceea care presupune intervenţia unui sistem de acţiuni statale în vederea transpunerii în practică a dispoziţiilor şi a … Citește mai mult
Proprietatea statului asupra pământului cucerit – O parte din ager publicus, statul îl dădea în folosinţă cetăţenilor romani fie gratuite fie în schimbul unei sume anuale de bani. Treptat a început un proces de formare a unor întinse latitudini în beneficiul patricienilor, situaţie reieşită din Lex Licinia Sextia din anul 367 î.e.n. care a căutat … Citește mai mult
Punerea în executare a dispoziţiilor civile din titlurile executorii, în cazul în ca~e debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţiile, se poate face doar cu concursul organulu de executare. Acesta este o autoritate învestită de stat cu puterea de a impune debitoru îi urmărit sau unor terţe persoane, care deţin bunurile debitorului, obligaţia de a executa … Citește mai mult