Administratie Publica

Actele Administrative Irevocabile

Avatar of Felix2023ro_3 0

Forma principală de activitate a autorităţilor administraţiei publice o reprezintă actele juridice.Unele din aceste acte sunt emise potrivit dreptului comun, însă nu constituie obiect de studiu al dreptului administrativ.[1]

Această disciplină juridică studiază numai actele juridice emise de autorităţile publice, în calitate de subiecte de drept învestite cu prerogative de putere publică.

Actele emanate de la autorităţile administraţiei publice, în regim de putere publică, poartă denumirea generică de acte administrative.Noţiunea de act administrativ, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, are două sensuri:

  • În sens restrâns, actul administrativ este actul cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.Deşi legea nu prevede în mod expres, actul administrativ stricto sensu reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă a autorităţilor publice.[2]
  • În sens larg, prin act administrativ înţelegem orice act juridic emanat de la autorităţile publice în regim de putere publică;

[1] Anton Trailescu, Drept administrativ, Editura C.H. Beck, Bucureşti, Ediţia a-IV-a,2008, p. 179.

 

[2] Ibidem.

Administratie Publica

Actele Administrative

Avatar of Felix2023ro_3 0

Actul administrativ se bucură de un mare interes în cadrul dreptului administrativ. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1895) s-a afirmat că dreptul administrativ modern este dominat de conceptul de drept administrativ.[1]

Autorii de drept administrativ au elaborat mai multe concepte privind actul administrativ.

Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă, unilaterală şi supusă unui regim de putere publică precum şi controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti, care emană de la autorităţi administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi şi obligaţii corelative.[2]

Într-o altă concepţie, actele administrative pot fi definite ca „ manifestări unilaterale şi exprese de voinţă ale autorităţilor administraţiei publice în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice”.[3]

În doctrina spaniolă, actul administrativ este o „declaraţie de voinţă, cunoaştere, dorinţă şi judecată emanând de la un subiect al administraţiei în exerciţiul unei puterii administrative”.

În doctrina franceză, actul administrativ este înseles ca „ actul juridic emis voluntar şi unilateral de către administraţie care are ca obiect şi ca efect impunerea de obligaţii sau conferirea de drepturi celor administraţi fără consimţământul acestora”.[4]

[1]  Nicoleta Miulescu,Servicii publice locale,Editura Universul Juridic,2010, pag. 173

[2]  Ovidiu Podaru,Drept administrativ Caiet de seminarii. Editia a II-a,Editura Hamangiu,2013,  pag.  204

[3]  Verginia Vedinas,Drept administrativ. Editia a VIII-a revazuta si actualizata,Editura Universul Juridic,2014, pag.84

[4] Nicoleta Miulescu,Servicii publice locale,Editura Universul Juridic,2010, pag.174

Administratie Publica

Achizitii Publice

Avatar of Felix2023ro_3 0
  • Estimarea valorii contractului de achiziţie publică : procedeu de evaluare a unei achiziţii, în vederea includerii în programul anual de achiziţii.

 

  • Contract de achiziţie publică: (art.3,lit. “b “din ordonanţă) “contract cu titlu oneros, încheiat în formă scrisă, între autoritatea contractantă şi contractant”

 

  • Fonduri publice : (art.3,lit. “h” din ordonanţă) “sume alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului , bugetele locale, bugetele instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare, ajutoare financiare externe acordate României sau instituţiilor piblice şi credite externe contractate sau garantate de stat ori de autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi împrumuturi interne contractate de autorităţi ale administraţiei publice locale”

 

  • Ofertă : (art.3,lit.”l” din ordonanţă) “documentaţie care cuprinde propunerea tehnică şi propunerea financiară” în concordanţă cu cerinţele autorităţii contractante, concretizate prin caietul de sarcini şi fişa de date a achiziţiei.

 

  • Comisie de evaluare : grup de specialişti desemnaţi să deschidă, să analizeze şi să verifice ofertele şi documentele care însoţesc ofertele şi să stabilească oferta câştigătoare.

 

Administratie Publica

Unele Aspecte Teoretice si Practice Privind Institutia Prefectului

Avatar of Felix2023ro_3 0

Statul este privit în doctrina de specialitate dintr-un întreit punct de vedere: juridic, politic şi social-economic[1].

Conceptul juridic al statului are o importanţă de necontestat. Cu ajutorul lui se pot explica relaţiile şi situaţiile multiple care se stabilesc între Stat – persoană juridică – subiect activ şi pasiv, subiect de drepturi şi obligaţii şi celelalte grupări sociale, sau între Stat şi persoanele fizice – indivizii, se poate analiza conţinutul propriu al regulilor juridice ale Statului.

Problema personalităţii juridice a statului, atât de complicată şi mult discutată, este un aspect de reţinut în acest cadru al conceptului juridic asupra statului: de asemenea, ideea de comandă, „imperium”, şi dreptul de constrângere, element dominant în organizarea de stat, este un alt aspect important, înfăţişat în conceptul juridic al statului ca o trăsătură esenţială.

[1]   Ioan Alexandru, Politică, administraţie, justiţie Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 43 şi urm.

Administratie Publica

Primarul Localitatilor

Avatar of Felix2023ro_3 0

Din punct de vedere etimologic, termenul de administraţie provine din cuvintele de origine latină ad, care înseamnă la, şi minister, care se traduce prin supus, slujitor.

În limba latină există şi verbul ad-ministrare, care înseamnă a servi la ceva. A servi pe cineva.

Pomindu-se de la această semnificaţie lingvistică, a fost emisă ideea că administraţia trebuie să acţioneze în folosul societăţii[1], să servească societatea, iar funcţionarii din administraţie, în primul rând miniştrii, trebuie să fie slujitori ai societăţii.

În domeniul analizei politicilor publice, noţiunea de administraţie nu trebuie să fie considerată un concept, ci în primul rând o noţiune descriptivă care face trimitere la realităţile acţiunii publice.

Termenul “administraţie” ne trimite la rezultatul unui proces istoric de diviziune a muncii. Dinamicile de construire a statului au dus la apariţia şi autonomizarea celor două tipuri de organizaţii: instanţele de guvernare denumite “politice”, abilitate să revendice deciziile în numele unei legitimităţi democratice izvorâte adesea din alegeri; şi organizaţiile denumite “administrative”, însărcinate cu proceduri şi norme de execuţie a programelor publice şi a căror legitimitate se bazează pe competenţe, expertiză şi un mod de recrutare bazat pe calificative şcolare şi/sau profesionale.

[1] P. Bandet, L. Mehl, Le fait administratif, în Trăite de science administrative, Mouton, Paris, 1966, p. 82