Actul administrativ se bucură de un mare interes în cadrul dreptului administrativ. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1895) s-a afirmat că dreptul administrativ modern este dominat de conceptul de drept administrativ.[1]
Autorii de drept administrativ au elaborat mai multe concepte privind actul administrativ.
Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă, unilaterală şi supusă unui regim de putere publică precum şi controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti, care emană de la autorităţi administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi şi obligaţii corelative.[2]
Într-o altă concepţie, actele administrative pot fi definite ca „ manifestări unilaterale şi exprese de voinţă ale autorităţilor administraţiei publice în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice”.[3]
În doctrina spaniolă, actul administrativ este o „declaraţie de voinţă, cunoaştere, dorinţă şi judecată emanând de la un subiect al administraţiei în exerciţiul unei puterii administrative”.
În doctrina franceză, actul administrativ este înseles ca „ actul juridic emis voluntar şi unilateral de către administraţie care are ca obiect şi ca efect impunerea de obligaţii sau conferirea de drepturi celor administraţi fără consimţământul acestora”.[4]
[1] Nicoleta Miulescu,Servicii publice locale,Editura Universul Juridic,2010, pag. 173
[2] Ovidiu Podaru,Drept administrativ Caiet de seminarii. Editia a II-a,Editura Hamangiu,2013, pag. 204
[3] Verginia Vedinas,Drept administrativ. Editia a VIII-a revazuta si actualizata,Editura Universul Juridic,2014, pag.84
[4] Nicoleta Miulescu,Servicii publice locale,Editura Universul Juridic,2010, pag.174